Principală » 2013 » Noiembrie » 24 » Cum ne invatam copii sa-si exprime emotiile:
0:36 AM
Cum ne invatam copii sa-si exprime emotiile:
Cum ne invatam copii sa-si exprime emotiile: Emotiile sunt reactiile care genereaza modificari in activitatile organismului fata de realitate. Reprezinta sisteme de aparare care afecteaza comportamentul general si, implicit, capacitatea de concentrare, memorare, stocare si reactualizare a datelor, precum si viteza de reactie a copilului. Ce sunt emotiile? Emotiile sunt de doua tipuri, si anume p...ozitive si negative. Cele pozitive, desigur, benefice pentru om, sunt buna dispozitie, afectivitatea, incantarea, speranta. Emotiile negative sunt daunatoare, precum nemultumirea, suferinta, frica. Daca un copil se simte bine, acest lucru ii permite sa aiba sentimente pozitive, sa-si dezvolte constiinta emotionala in sens pozitiv. Emotia negativa care apare cel mai des la copii este supararea. Motivele sunt, desigur, copilaresti, cele pe care parintele trebuie sa le inlature cu grija si rabdare. Atunci cand copiii sunt mici, solutionarea pare mai usoara, deoarece parintii sunt mai mereu prezenti. Situatiile conflictuale mai insemnate, care genereaza si suparare mai intensa, apar odata cu cresterea copilului, cu mersul la gradinita. Putem da ca exemplu colegii care ravnesc la aceeasi jucarie. Cum controlam emotiile copilului? Nu trebuie sa negam emotiile, ci trebuie sa le controlam cu intelepciune. Exista reguli, mai eficiente fiind cele "nescrise”, la care fiecare parinte poate sa apeleze. Stapanirea de sine, limitarea persoanelor care sa actioneze asupra copilului, prezenta atunci cand apar problemele, fermitatea, calmul, atmosfera placuta si lipsita de tensiuni emotionale din familie, exprimarea clara, sunt doar cateva"arme” din "arsenalul” parintilor. Emotiile actioneaza asupra tuturor, de la copii mici si pana la adulti. Diferenta este ca, adultii isi pot controla propriile emotii, ba mai mult, pot controla si coordona emotiile copiilor. Copiii au nevoie de sprijinul parintilor si de cel al adultilor din preajma lor atunci cand traverseaza o stare emotionala, fie ea pozitiva sau negativa. Acesata este esentiala pentru sanatatea emotionala a celui mic. Generalitati despre emotiile copiilor Se pare ca emotiile apar chiar din primele luni de viata. Atunci cand este inconjurat de dragoste si incurajat in exprimarea emotiilor pozitive, copilul zambeste, putandu-se citi in privirea sa bucuria. Lacrimile apar atunci cand exista si emotiile negative, mai ales atunci cand nu i se satisfac anumite dorinte. Acum, ei nu constientizeaza aceste prime emotii, dar se pare ca amintirile lor se fixeaza in zestrea emotionala inainte de a fi capabili sa le exprime prin cuvinte. Mai tarziu in viata, se declanseaza aceste amintiri emotionale. Acesta este motivul pentru care parintii joaca un rol important in dezvoltarea sa emotionala, incepand de la cea mai frageda varsta. Exista specialisti care sustin teoria ca istoria sentimentelor si a emotiilor incepe inca din viata intrauterina. Pe de alta parte, altii indraznesc sa sustina faptul ca influenta campului infoenegetic incepe chiar inainte de conceptie. Tipuri de emotii La copilul mic, pana in 6 luni, emotiile sunt limitate ca numar, rezumandu-se la zambet si plans. Parintele trebuie sa incurajeze exprimarea emotiilor pozitive – zambetul. Stimulii pentru acest tip de emotii sunt, de regula, exteriori, precum zambetul mamei, al tatalui, al bunicilor. Plansul poate fi generat de un act aparent neinsemnat, precum indepartarea unei jucarii de langa copil. Aceasta emotie nu o putem numii manie, ci doar un disconfort legat de aspectul estetic al jucariei. Dupa 6 luni, deja apar emotii noi, cum ar fi frica, frustrarea. A repeta continuu unui copil ca nu are voie sa faca ceva, starneste emotii negative, motiv pentru care acest fapt este containdicat. Frica poate fi controlata de parinte prin explicarea catre copil ca nu are motive sa traiasca aceasta emotie. Un exemplu ar fi frica de intuneric, iar solutionarea acestei probleme se face prin sederea impreuna cu copilul in intuneric, gradual, pana cand frica va disparea.(„Fobiile copilariei”) Frica de singuratate, mai ales atunci cand in jurul lui nu isi mai regaseste parintii, reprezinta un tip de emotie care trebuie educata pozitiv, deoarece poate marca copilul pentru viata viitoare. Cum ii invatam sa isi exprime emotiile? Copiii invata, dupa cum bine stim, prin imitatie, din articolul „Tipurile de invatare si aplicarea lor in viata de zi cu zi”. Asadar, emotiile le invata cu ajutorul reactiilor noastre, ale adultilor. Modul in care actionam noi ii ajuta pe ei sa reactioneze, sa constientizeze tipul emotiilor, pozitive sau negative, cand trebuie sa rada, cand sa se bucure sau cand sa se intristeze, sa fie nervos sau suparat. La unele emotii, trebuie sa reactioneze, iar pe altele trebuie sa le ignore. Atunci cand copilul incepe sa vorbeasca, se dezvolta limbajul, acest lucru ajutandu-l in exprimarea emotiilor („Limbajul si asimilarea acestuia de catre copii”). Exista tehnici de linistire, de control cum ar fi: muzica, jocul cu jucariile preferate, plimbarea in aer liber, interactionarea cu alti copii. Atunci cand plange, nu trebuie sa apara iritatia parintelui, deoarece ii va intensifica reactia de suparare. Parintele trebuie sa fie calm, sa vorbeasca linistit, sa-i explice ca motivul pentru care plange nu este important si ca este alaturi de el mereu, ca il intelege. Atunci plansul va inceta. Astfel il invatam sa discearna reactiile emotionale. 8 moduri de a educa emotiile copilului 1.Sa radem impreuna. Emotiile pozitive, bucuria de a fi impreuna, il stimuleaza si asa il invatam sa se bucure de ce este frumos si placut. 2.Sa ne bucuram de entuziasmul lui. Acest lucru il va ajuta sa-si exprime emotiile pozitive prin optimism si voiosie. 3.Sa laudam copilul de fiecare data cand merita. Astfel, el va invata multumirea sa, dar si pe cea a parintelui. 4.Sa ascultam ceea ce doreste sa spuna prin gesturi sau cuvinte. Este important sa ii aratam ca avem timp suficient pentru el, ca nu il ignoram si ca este cea mai importanta persoana pentru noi. 5.Sa il intelegem. Atunci cand greseste, putem chiar sa il lasam sa greseasca. In viata se intampla mereu sa gresesti. Copilul trebuie sa inteleaga ca uneori greseste si ca aceste momente trebuiesc depasite. Nu dorim perfectiunea din partea lui, dar trebuie sa-i explicam ca a gresit, de ce a gresit si ca nu trebuie sa mai greseasca. 6.Sa il incurajamin in finalizarea unei actiuni, in depasirea unei situatii neplacute, in gasirea unor solutii, atunci cand ele sunt necesare. 7.Atunci cand este la varsta la care poate intelege, sa ii vorbim despre emotii, nu doar despre emotiile pozitive, cat si despre cele negative, despre cum se manifesta ele. Da-i exemple din jurul sau. 8.Sa-l lasam sa se bucure de joaca si de activitatile specifice copilariei. Crizele emotionale. Ce este de facut? Una dintre problemele cu care se confrunta parintii este gestionarea crizelor emotionale. Toti trecem, de-a lungul vietii, prin crize emotionale, dar copiii sunt cei care au nevoie de cel mai mult sprijin in gestionarea acestora. Mai cu seama la copiii mici, exista momente cand parintii intampina greutati in rezolvarea acestora. Motivul este imposibilitatea copilului de a isi exprima clar emotiile, dorintele. De exemplu, la copiii de pana la 3 ani, aceste crize emotionale au o manifestare violenta, plans cu tipete, lovituri de pumni, dat din picioare. De ce asa? Deoarece copilul mic descopera acum realitatea din jurul lui. Apar dorintele, iar atunci cand raspunsul parintilor este negativ, apar si reactiile copiilor. De fapt, aceste crize emotionale fac parte integranta din dezvoltarea emotionala. Acesta este modul prin care invata ca nu tot ceea ce doreste se poate si realiza. O explicatie expusa cu calm, rabdare si consecventa poate invata copilul care este diferenta dintre lucrurile ce ii sunt permise si cele care ii sunt interzise. Claritatea si fermitatea explicarii motivelor pentru care nu are voie sa faca acel lucru este un factor important in reusita, intareste relatia copil – parinte si il va ajuta ca pe viitor sa isi exprime emotiile intr-un mod diferit. A nu ceda poate fi cheia succesului in aceste exprimari emotionale. Copilul va intelege in final ca oricat de puternica si de violenta ar fi manifestarea, daca acel lucru nu ii este permis, nu va trebui sa il faca. De exemplu, cea mai banala activitate, cumpararea unei jucarii, poate starni o avalansa de emotii. Cum il invatam sa reactioneze? Dupa alegerea jucariei dorite, fapt ce starneste emotii pozitive, este nevoie de explicatii pentru a il convinge sa se comporte frumos cu acea jucarie, precum "nu tragem de par papusa, pentru ca o doare” sau "nu stricam masina, trantind-o, petru ca se strica motorul”. Atunci cand jucaria aleasa nu poate fi cumparata din diferite motive, iar copilul reactioneaza prin emotii negative, tot explicatia si calmul sunt cele care ne scot din impas. Expunerea motivelor, dar mai ales speranta ca va veni un moment cand va exista posibilitatea cumpararii acelei jucarii, de exemplu de ziua lui, aplaneaza exprimarea negativa a emotiilor. Emotiile copiilor si familiile mono-parentale O situatie speciala o reprezinta copiii care sunt crescuti de un singur parinte, din diverse motive, pe care le-am explicat si in articolul „Problemele copilului fara un parinte”. In acest caz, intre copil si parinte se creeaza o legatura mai stransa. Stresul unicului parinte este mai mare, ceea ce implica eforturi suplimentare pentru a pastra echilibrul emotional in familie. Este doar unul, care trebuie sa ingrijeasca atat fizic, cat si psihic copilul, doar unul care sa-l asculte, sa-l linisteasca, sa-l sustina. In acest tip de familie, copilul se maturizeaza timpuriu, unicul parinte avand tendinta de a il trata ca pe un adult. Acest lucru este pozitiv pentru dezvoltarea ulterioara din punct de vedere emotional, dar exista si consecinte negative, cum ar fi nesiguranta conferita de lipsa celui de-al doilea parinte, pierderea increderii in oameni. Echilibrul si intelepciunea unicului parinte pot compensa lipsa celuilalt parinte, caz in care, din punct de vedere emotional, copilul se poate dezvolta normal. Copilul invata incet, incet sa isi exprime emotiile, fie ele pozitive sau negative, sa reactioneze corect, sa depaseasca ceea ce ii creeaza neplaceri. Modul in care invata acum, in copilarie, cum sa reactioneze si cum sa isi exprime emotiile, va fi, in general, si modul in care va reactiona si se va exprima in viata de adolescent si chiar cea de adult. La un moment dat, dupa ce ajunge la un echilibru emotional in familie, copilul va invata sa-si exprime emotiile, fie prin gesturi, fie vorbind despre acestea. Important este sa fie cineva langa el care sa il asculte. Comportamentul nostru se oglindeste in dezvoltarea emotionala a copilului, ne oglindim in ceea ce face copilul, in felul in care reactioneaza la emotii, fie ele pozitive sau negative. Parintii sunt cei care le formeaza inteligenta emotionala, asta insemnand ca vom avea un copil care constientizeaza emotiile proprii, dar si pe ale celor din jur, care este capabil sa vorbeasca despre ele, care poate depasi cu usurinta situatiile grele din punct de vedere emotional. Venim in ajutorul dumneavostra. Psiholog clinician, logoped, psihoterapeut Simona Hint 0740054037
Vizualizări: 163 | Adăugat de: Simo | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: